Pagini albe

de Ale Măriucă

La mulți ani!

Am convenit cu mine însămi că anul acesta nu voi mai avea așteptări de la nimeni și nimic din jurul meu, în încercarea mea de-a fi mai conștientă de ceea ce mi se întâmplă, de-a fi realistă și să-mi evaluez echilibrat oportunitățile – da, echilibru, după asta tânjesc mai nou.

Ca de început de an îmi propun să nu-mi mai propun nimic, să nu mă simt obligată sau apăsată de nimic, să fiu oricând capabilă să-mi fac bagajul sau chiar să las totul și să plec mai departe, spre mai bine. Să am target-uri prea bine definite în timp și spațiu ar însemna o limitate a capacității mele și totodată niște bolovani care mă țin în loc, atunci când eu trebuie să fiu liberă, nezdruncinată și gata să-mi iau oricând zborul – să fiu o pasăre călătoare, capabilă să se adapteze doar acolo unde-i este mai bine.

Și atunci ce voi scrie pe lista mea de început de an dacă nu activități, dorințe și vise de împlinit în acest nou ciclu temporal? Ei bine, voi lăsa pagini libere pe care le voi umple cu cele mai frumoase cuvinte ale vremii, cu cele mai frumoase momente și sentimente, cu cele mai sincere zâmbete, cu cele mai nebune momente, mult prea valoroase pentru a fi povestite oricui. Fiindcă nu o listă cu lucruri bifate te face la sfârșit de an să spui: „Da, ăsta chiar a fost un an fain!”, ci acele momente care ți-au oferit plăcere sub o formă sau alta.

Absolut orice te poate face fericit, asta dacă e calitativ făcut/simțit/ împărtășit.