Tot felul de prieteni

de Ale Măriucă

Cu toții fugim de singurătate, fiindcă suntem animale sociale și avem nevoie de tovarăși, persoane care să aibă aceleași plăceri ca și noi, eventual să ne întărâte la concurență, sau din contră, care să ne uimească prin gândirea lor diferită și să ne agaseze cu lucruri noi.

Mici și inocenți, ne facem prieteni fără să ne dăm seama. Ceva ne leagă: proximitatea fizică, părinții care se cunosc sau pur și simplu mergem la aceeași grădiniță. Mă gândesc aici la Ioana, care întrunea toate condițiile înșirate de mine mai sus. Locuiam în blocuri vecine și îmi era permis să merg până în grădina din jurul blocului ei, cum și ei îi era permis să vină într-a mea. La mine era înconjurat de iederă, în care ne făceam corturi din păturicile noastre, a mea roșie, a ei roz; la ea era liber, puteam fugii în voie, iar fetele mai mari ne învățau să numărăm și să adunăm două mere ale mele cu trei ale Ioanei. Câte mere aveți împreună? Păi eu două și Ioana trei. Hahah. Cu Ioana mergeam împreună și la grădiniță, vecine de banca, și chiar dacă eu construiam castele din lego cu băieții, nu se supăra pe mine și-mi făcea consult când mă plictiseam și mergeam la ea, responsabilă de cutia cu jucăriile de medic. Și peste toate astea, mamele noastre mai erau și cele mai bune prietene – așa că aveam acces una în camera celeilalte, practic pentru a face alte corturi sau să fugim nestingherite, dar și să ne jucăm cu jucăriile MELE și ale EI. Nu realizăm mereu impactul lor, însă prieteniile acestea te învață să faci primii pași.

Eu, fire logică, matematică, am ținut mereu la numere. Primul, prima, de câte ori.. Țin minte prima fată pe care-am cunoscut-o după ce părinții m-au dus la noua casă. Avea geacă de fâș și era sfioasă – dar și-a dat repede drumul la gură. Cine și-ar fi imaginat că după ani de zile de jucat elastic și de luptat pentru supremația străzii (strada mea!) vom fi colege de facultate, de cămin, de drumuri, de cameră. Am fost – și încă suntem – două firi încăpățânate. În liceu, când am dat noi nas în nas cu statutul social și băieți și cine se îmbracă mai bine, abia ne salutam. Aveam păreri destul de superficiale una despre cealaltă. Eu o consideram o încrezută, tătă feșăn, care umblă doar cu motocicliști; ea mă ocolea fiindcă-mi purtam nasul prea pe sus, că deh.. eram model. Dar a ajuns să fie cea care m-a scos dintr-un moment de singurătate și chiar dacă-mi spunea că ea are multe de învățat de la mine, eu am învățat atât de multe de la ea.

Mi-a spus cineva de curând că prieten îți este cel care, deși nu sunteți constant împreună, atunci când vă revedeți, reluați discuția de unde ați lăsat-o ultima dată. După ce-am fost colege de bancă în generală, apoi în liceu și-am ajuns să ne plictisim una de alta, că abia așteptam să plecăm la facultate și să întâlnim oameni noi, reușim să ne purtăm discuțiile în continuare – asta fiindcă distanța n-a rupt nimic din prietenia noastră. Am ajuns la un moment dat în liceu, în care nu doar că ne-am dezvoltat gândirea, dar ne-am dezvoltat-o diferit. We grew apart. Dar după doi ani de facultate, în medii diferite, cu activități diferite și fiecare cu anturajul, călătoriile și rutina ei, am ajuns să fim din nou pe aceeași undă. Și nu e rău deloc. Ne face bine să ne vedem și să petrecem timpul împreună. Acum ne ajutăm enorm.

Priten îți este și cel care intră-n viața ta pe alt post. Unii-ți sunt dascăli, te învață, îți oferă perspective noi, dar e acolo o fărâmă care vă unește. Chiar dacă celălalt a trecut de mult timp prin ce-ai trecut tu, a reușit să-și păstreze gândirea în actualitate – să spunem – și reușește să te accepte și să te-nțeleagă cum nimeni altcineva n-o face. Și te încurajează să faci la fel. Prieteniile acestea, spun eu, te ajută să accepți o mai variată tipologie de oameni – și Dumnezeule, câtă nevoie de acceptare avem.

Un astfel de prieten îmi spunea Alex, people come and go from your life, but you can be sure of one thing: you have a friend in this part of the world and he will always receive you with opened arms. Câți n-au reușit să te fascineze și să-ți ocupe spațiu în viața ta, dar care au dispărut fără ca măcar să-ți dai seama de acest lucru. Însă mereu vor fi persoane, poate episodic, dar mereu prezente în desfășurarea vieții tale.

Lipitul acesta de persoane apare și din sesin, chiar indiferent de sex. Am spus mereu că mă înțeleg mai bine cu băieții, dar asta și fiindcă am tins spre prieteniile dintre ei, poate mai meschine, porcoase și mai puțin profunde, dar mult mai strânse. Și nimic nu se compară cu un prieten băiat (pentru o fată), pentru starea generală relaxată a relației dintre voi, mai ales că reușești să deslușești din gândurile și temerile lor. Apoi fiindcă te face să iei de multe ori viața la mișto – așa cum fac băieții de obicei. Sau pentru că reușești TU să descoperi laturi ascunse ale lor, prin sensibilitatea ta de femeie firavă. Și chiar pentru faptul că mulți vă consideră iubiți – însă numai voi știți cum stă treaba și cât de chill e; dar emanați mister.

Prieteni mai sunt și cei îndrăgostiți de tine, dar care acceptă să te aibă și doar pentru o cafea băută împreună și-o fărâmă din viața ta fără ei. Deși, dacă-s insistenți, lor îți mai vine să le închizi telefonul – și uneori îi mai lași să vorbească și singuri; eu cel puțin o fac.

Aș vrea să cunosc și din prieteniile tale, că fiecare legătură dintre două persoane este neasemuita.

Anunțuri