Ajutor nenecesar

de Ale Măriucă

7 Martie 2011

Îmi dau seama că există o lume mult mai nedreaptă, dincolo de certurile mele cu prietenii pentru alegerea clubului în care să ieșim vineri și sâmbătă seara; dincolo de profesorii care nu înțeleg că noi avem examen la vară și tot mă ascultă din clima Europei, chiar dacă Geografia nu e materie de Bac; dincolo de neînțelegerile mele cu părinții pentru că nu primesc destui bani pentru hainele de primăvară, pe care le-am vânat până acum prin Zara și Bershka; dincolo de toate acestea, există un mediu în care siguranța nu ți-o inspiră nimic din jurul tău, unde dragostea nu este prezentă, iar nivelul de cultură este îngrijorător de scăzut. Atât de scăzut încât te întrebi cum de există persoane care să fi trăit zeci de ani în jurul nostru, și să nu fi învățat să facă diferența dintre bine și rău.

Există persoane care ar face orice pentru bani, și asta doar pentru că nu-și dau seama că există lucruri mai importante decât banii. Au fost învățate astfel, și asta le vor transmite și semenilor lor. Au fost mereu excluși de societate, iar acest lucru le-a fost ‘recompensat’ prin ceea ce mai nou am înțeles că se numește „discrimanare pozitivă„, și anume prin acordarea de diferite sume de bani, pentru a le închide gura. Uite așa își permit să stea, fără să lucreze, doar să aștepte să treacă luna, și să vină banii. Nu foarte mulți, însă sunt bani pentru care un om obișnuit, muncește o lună întreagă, cel puțin 8 ore pe zi. Oricum, pentru că țigările s-au scumpit și cafeluțele sunt tot mai multe, au început să nu le mai ajungă banii (deși, nici mâncarea n-o prea cumpără, pâinea fiindu-le asigurată). Și atunci ce fac? Vă spun eu: fac tot ce e posibil pentru a obține bani. Fură. Mint. Înșeală. Își trimit copiii de mici la lucru/cerșit/furat și dacă seara nu aduc destui bani acasă, nu primesc mâncare, și nu le este permis să doarmă în casă. Ajung să facă fel de fel de lucruri dubioase, dar care nu sunt pedepsite, pentru că ei sunt ‘minoritari’. Ajung să-și arunce copiii bebeluși, în zăpadă, să arunce pe alții apă fiartă, să îi lovească, indiferent de motiv, indiferent dacă sunt vinovați sau nu – și dacă ar fi, nu ar avea acest drept. După cum am mai spus, nu știu să facă diferența între bine și rău.

De curând, însă, toate crezurile mele cum că ar fi niște oameni fără scăpare, s-au amplificat. Toate acele răutăți ‘nevinovate’, de care eram sigură că nu sunt conștienți, par nimicuri, pe lângă ceea ce se întâmplă, defapt. Unul dintre ei, major de curând, umblă disperat chiar în acest moment, încercând să găsească o cale de ieșire, din situația pe care însăși mama lui a creat-o. El știe de ce îi este frică, fiindcă a mai trecut prin asta. Și dacă data trecută a fost fericit la gândul că mama lui primește 100 de euro, iar el merge în străinătate să ‘lucreze’ (știa de la început ce avea să facă), de data asta lucrurile nu stau nici pe departe la fel. Toate momentele prin care a fost nevoit să treacă, toate bătăile luate atât de la autoritățile străine, cât și de la cei care l-au dus dincolo, fuga de poliție, foamea, durerea și disperarea, toate acestea îl înspăimântă și vrea cu disperare să găsească o soluție, pentru ca de data asta să nu-i mai iasă socotelile mamei lui, și să fie el în siguranță.

Faptul că stau și primesc totul de-a gata, nu-i ajută să se integreze. Îi ajută să supraviețuiasă independent de cei din jurul lor, ignorându-le acestora obiceiurile, fie ele bune sau rele. Este ca și la școală. Elevul mai timid, protejatul profilor, nu se va integra niciodata, tocmai din acest motiv. Știe că-și poate duce viața ușor, prin a fi protejat, și atunci de ce să ducă ‘lupta’ grea alături de ceilalți?

Anunțuri