Cine te-a învățat, mă, să conduci așa?

de Ale Măriucă

Condusul scoate ce e mai rău din mine. Când sunt la volan critic pe toată lumea, urăsc taximetriștii, îi întreb pe toți cine i-a învățat să facă manevrele alea..

De fel, sunt sinceră. Nimic nu mă apasă mai tare decât o minciună spusă. Și mă apasă atât de tare, încât sfârșesc prin a spune adevărul. Mai devreme sau mai târziu. Sau nu-mi pot ține sentimentele pentru sine. Ah, nu! E groaznic să simți ceva și să nu poți exterioriza. E ca și cum ai avea prăjitura preferată în mână, dar să n-o poți gusta. Plus că pe măsură ce trece timpul, se uscă și se-ntărește. Și devine bună de nimic. Ca să păstrez prăjiturile ce-mi trec prin mâini, proaspete și gustoase, tind să le devorez în cel mai sălbatic mod posibil – cel care-mi provoacă cea mai mare plăcere!

Și atunci, trebuie să-mi exteriorizez și părerile în legătură cu Fiatul care s-a bagat în fața mea fără să semnalizeze, cu Audiul care mi-a tăiat calea, deși avea roșu la semafor, cu Mercedesul care m-a depășit pe linie continuă și apoi mă forțează să trag pe drepta fiindcă de după curbă venea un Tir. Apoi mă sperie tiriștii care stau să-mi pupe fundul. Jur, ei mă bagă cel mai tare în sperieți.

Tind spre o obiectivitate (niciodată absolută, fiindcă ființa umană nu e capabilă de așa ceva) cât mai precisă, însă la volan nu am așa ceva. Deci, există posibilitatea ca situațiile de mai sus să fie puțin deformate. Doar puțin. La volan sunt un monstru care gândește atât de egoist, încât văd mereu doar partea care-mi convine. Și par/sunt mereu nervoasă!

Iar taximetriștii, vai de ei. Când sunt la volan, îmi par cei mai groaznici și neciopliți șoferi. Fiindcă mereu e unul care să se bage chiar daca are Stop, mereu e unul care oprește acolo unde nu trebuie, mereu e unul care nu stă la coadă! Deși n-am nimic cu ei în general. Îmi plac mai ales cei din Sibiu, care sunt mereu puși pe glume. Apoi chiar și cei de acasă, mai ales după o călătorie lungă, care sunt dispuși să-mi impărtășească entuziasmul de-a fi din nou pe meniul mamei. Mai puțin cei din București, care mă taxează înzecit mai mult! Și n-am o apreciere prea mare nici pentru taximetristul care mi-a lovit mașina. Poate puțină milă.

Așa că, „femeie la volan” nu se referă doar la manevrele anapoda sau stângace ale femeilor care conduc. Deși sunt și acolo destule exemple. Dar femeie la volan, e mai ales, femeie nervoasă la volan. Așa cum zice mami: „Conduci ca taicăto!”. Și tati: „Ești nervoasă ca maicăta!”

Anunțuri