Alexandra Măriucă a zburat

de Ale Măriucă

Din nou. Mi-am pus visele-ntr-o geantă și am plecat. Fără să spun nimănui (adică nimănui neimplicat în escapada mea.)

Așa ar fi trebuit să apară pe Facebook: Alexandra Măriucă a zburat – zburat, fiindcă aceasta este activitatea care mi s-a anexat, fiind demisă dintr-un post de coordonator al unui proiect – nu, nu mă supăr; realizez că este cea mai bună mișcare, și o îngrijorare în minus pentru mine – eu prea zbor mereu dintr-un loc într-altul. E ok. Întotdeauna am spus că iubesc călătoriile. Defapt, călătoriile sunt, pentru mine, la aproape 20 de ani, cea mai frumoasă activitate (o să dezvolt altă dată, când n-o să trebuiască să-mi beau capucinoul cu frișcă!) Dar nu va pupa Facebook-ul meu, asta. Pentru că nu mai sunt în liceu anymore, și pentru că nu mai iau parte la jocurile alea prostești de CINE?, UNDE? merge – pare că-mi trece obsesia cu Facebook-ul, huh? Asta urmăresc. Nu vreau să renunț, dar parcă prea multe, pentru mine, însemna Facebook.

E minunat să fii la facultate, din acest punct de vedere. Bine.. nu pot pleca oricând și oricât, însă pot pleca. Și am făcut-o, fără să privesc înapoi și fără teama c-aș pierde ceva. Ce alte impedimente ar mai fi? Părinții? Nu ai mei – dacă reușesc să mă mențin pe linia de plutire la facultă, ei nu au nimic împotrivă. Uneori mă gândesc că nici măcar eu nu mi-aș acorda toată libertatea pe care mi-o oferă ei, însă nu pot spune că nu-mi place!

Am prostul obicei de-a face o mulțime de planuri, de-a anunța pe toată lumea, de-a avea o mulțime de așteptări. Nu și de data asta: nu am făcut planuri (am lăsat asta în seama altora), poate am ceva așteptări, dar încerc să mi le astâmpăr. Și nu am spus nimănui! Ei bine, da. Asta chiar am făcut-o cum trebuie. Nu sunt multe persoane cărora le-am spus unde plec – le pot număra pe degetele de la o mână – și-a fost cea mai bună alegere. „Prea mult” se termină mereu cu o durere de cap, sau cu una de burtă! Așa că am fost discretă – ceea ce nu-mi stă deloc în fire.

Ideea acestui post era că.. simțeam nevoia să scriu. Și am făcut-o chiar dacă nu am spus prea multe. Și nici n-o să spun. Am plecat acolo unde trebuia, am plecat să-mi îndeplinesc o dorință, am plecat să-mi împlinesc o pasiune, am plecat să simt soarele, dar și vântul răcoros. Am plecat să cunosc oameni noi, dar și să reîntâlnesc prieteni vechi. Am plecat acolo unde mă simt eu mai frumoasă.

Anunțuri